Născut în 1847 , la Mehedinți, Alexandru Săvulescu și-a pus amprenta asupra arhitecturii românești, realizând o serie de clădiri cu o arhitectură considerată modernă pentru acea perioada. Profesionalismul său l-a propulsat pe Alexandru Săvulescu în postul de architect în cadrul Ministerului Instrucțiunii Publice și Cultelor, devenind și președinte al Societății Arhitecților Români în perioada 1895-1902.
Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără Palatul Poștelor și Telegrafului, actualul Muzeu Național de Istorie a României, Palatul Comunal din Buzău, Biserica Amzei, dar și multe școli și licee în București și în țară, fiind, de asemenea, și unul dintre fondatorii Școlii de Arhitectură din București. Stilul său este unul aparte, denumit generic eclectic, dar în care regăsim elemente tradiționale bizantine, românești, franceze, această îmbinare ducând cu gândul la o varietate a stilului Art Nouveau.
Actualul Palat Noblesse a fost construit în 1881, la scurt timp după ce arhitectul s-a întors de la Paris. Este una dintre principalele locuințe în stil eclectic construite în această zona, cea a Moșilor și a Cartierului Evreiesc. Clădirea este reprezentativă pentru perioada de sfârșit de secolul XIX, fiind una dintre construcțiile care au contribuit la denumirea Bucureștiului drept „Micul Paris”.